Discursul lui Churchill – traducere

Articol postat la 9 mai 2011.

Discursul lui Winston Churchill – 19 septembrie 1946, Zurich

Am onoarea astazi sa fiu primit la universitatea dumneavoastra. Vreau sa va vorbesc de tragedia Europei, acest continent magnific, care cuprinde zonele cele mai frumoase si mai civilizate ale lumii, care are un climat temperat si agreabil si care este patria tuturor marilor popoare inrudite ale lumii occidentale. Europa este, de asemenea, leaganul crestinismului si a moralei crestine, originea unei mari parti din cultura, arta, filozofia si stiinta veche si moderna. Daca Europa s-ar putea intelege pentru a se bucura de aceasta mostenire comuna, nu ar exista limite ale prosperitatii, gloriei sale, de care ar profita cei 300 -400 milioane de locuitori ai sai. Pe de alta parte, din Europa a plecat aceasta serie de tulburari nationaliste ingrozitoare declansate de teutoni la venirea lor la putere si pe care le-am vazut in secolul XX. Pacea a fost astfel tulburata si perspectivele intregii umanitati reduse la neant.

Si ce s-a intamplat in Europa? Cateva mici state au atins prosperitatea, dar regiuni vaste din Europa ofera imaginea unei mase de fiinte umane torturate, infometate, nefericite care traiesc intre ruinele oraselor si caselor lor si trebuie sa asiste la noi manfestari de tiranie si teroare care intuneca cerul la apropierea de noi pericole. Printre invingatori e un Babel de voci; printre invinsi: liniste si disperare. Marea republica de dincolo de Atlantic a inteles cu timpul ca ruina sau sclavia Europei ar pune in joc propriul sau destin si atunci a intins o mana de ajutor fara de care o perioada sumbra s-ar anunta cu toate ororile sale. Aceste orori s-ar putea inca repeta.

Dar, exista un remediu pentru toate acestea si daca marea majoritate a polulatiei din numeroase state ar dori-o, toata scena s-ar transforma ca prin farmec si in cativa ani Europa sau macar cea mai mare parte a continentului, ar trai libera si fericita, cum o fac elvetienii azi. In ce consta acest remediu? In a recrea familia europeana, asta in masura posibilului, apoi de a o ridica astfel incat sa se poata dezvolta in pace, securitate si libertate. Trebuie sa edificam un fel de State Unite ale Europei. Numai astfel sute de milioane de oameni vor avea posibilitatea sa-si acorde acele bucurii marunte si sperante care fac viata sa merite sa fie traita. Se poate ajunge la asta foarte simplu. E de ajuns hotararea sutelor de milioane de barbati si femei de a face bine in loc de a face rau, pentru a culege binecuvantarea in locul blestemului.

Uniunea paneuropeana a facut mult pana sa atinga acest obiectiv si aceasta miscare datoreaza mult contelui Coudenhove-Kalergi si omului de stat francez Aristide Briand. A mai fost, de asemenea, aceasta organizare colosala de doctrina si procedura, care a fost creata dupa primul razboi mondial si de care s-au legat atatea sperante, ma refer la Societatea Natiunilor. Daca Societatea Natiunilor nu a cunoscut succesul, nu e pentru ca aceste principii au fost gresite, ci pentru ca statele membre care au fondat-o au renuntat la acestea. Ea a esuat pentru ca guvernele de atunci nu au indraznit sa priveasca lucrurile in fata. Nu trebuie ca acest rau sa se mai repete. Avem acum mai multe cunostinte si experiente dobandite cu amaraciune pentru a continua sa construim. Am citit cu mare satisfactie in presa, acum doua zile, ca prietenul meu, presedintele Truman a manifestat interes si simpatie pentru acest plan grandios.

Nu exista nici un motiv pentru care organizatia Europei ar intra in conflict in vreun fel cu Organizatia mondiala a Natiunilor Unite. Dimpotriva, cred ca organizatia generala nu poate subzista decat daca se sprijina pe grupari create natural. Exista deja astfel de grupari de state in emisfera occidentala. Noi, britanicii avem Commonwealth. Organizatia mondiala nu ar fi slabita, ci dimpotriva ar fi întarita. Si de de n-ar exista o grupare europeana care sa dea unor popoare indepartate unele de altele sentimentul unui patriotism mai larg si a unui fel de cetatenie comuna? Si de ce o grupare europeana nu ar trebui sa ocupe locul care ii revine intre alte mari grupari si sa contrbuie la conducerea destinului umanitatii? Pentru a atinge acest obiectiv trebuie ca milioane de familii sa colaboreze cu buna stiinta si sa fie animate de credinta necesara, oricare ar fi limba parintilor lor.

Stim cu totii ca cele doua razboaie mondiale pe care le-am trait s-au nascut din eforturile vanitoase ale Germaniei recent unite de a juca un rol dominator in lume. Ultimul razboi a fost marcat de crime si masacre incat ar trebui sa ne intoarcem la invaziile mongolilor, din secolul 13, pentru a gasi ceva asemanator, masacre pe care istoria umanitatii nu le-a cunoscut pana atunci. Vinovatul trebuie pedepsit. Germania trebuie pusa in imposibilitatea de a se reinarma si de a incepe o noua agresiune. Cand acest lucru va fi realizat – si va fi – va trebui sa se produca ceea ce Gladstone numea odinioara actul binecuvantat al uitarii. Trebuie cu totii sa intoarcem spatele ororilor trecutului si sa ne indreptam privirile spre viitor. Nu putem continua sa purtam cu noi in anii care vor veni ura si dorinta de razbunare, nascute din nedreptatile suferite in trecut. Daca vrem sa salvam Europa dintr-o mizerie de nedescris, trebuie sa facem loc credintei in familia europeana si sa uitam toate nebuniile si crimele trecutului. Popoarele libere ale Europei vor putea sa se ridice la nivelul acestei hotarari? Daca vor fi capabile, nedreptatile cauzate vor fi pretutindeni spalate de mizeriile indurate. Agonia trebuie sa se prelungeasca? Singura lectie a istoriei este ca umanitatea este opaca la orice invataminte? Sa facem loc justitiei si libertatii. Popoarele nu au decat sa vrea pentru ca sperantele lor sa se realizeze.

Fac acum o declaratie care va va uimi. Primul pas în re- crearea familiei europene trebuie să fie parteneriatul dintre Franţa şi Germania. Numai aceasta metoda va putea permite Frantei sa preia conducerea Europei. Nu se poate concepe renasterea Europei fara o Franta mare spiritualiceste si o Germanie mare spiritualiceste. Daca vrem sa ducem la bun sfarsit opera de constructie a Statelor Unite ale Europei, structura lor va trebui conceputa in asa fel incat puterea materiala a fiecarui stat sa nu joace decat un rol secundar. Statele mici vor conta ca si statele mari si se va asigura respectul prin contributia lor la cauza comuna. Vechile state şi landuri ale Germaniei, reunite într-un sistem federativ cu acordul lor reciproc, pot să-şi ocupe locul în rândul Statelor Unite ale Europei. Nu vreau sa incerc sa elaborez in detaliu un program pentru sute de milioane de fiinte umane care vor sa traiasca libere si fericite, ferite de nevoi si pericole, care vor sa se bucure de cele patru libertati de care vorbea presedintele Roosevelt si care cer sa traiasca potrivit principiilor Cartei Atlanticului. Daca asta e dorinta lor, nu au decat sa o spuna si se vor gasi cu siguranta mijloacele de a o indeplini.

Dar, as vrea sa lansez un avertisment. Nu avem mult timp la dispozitie. Traim in prezent un moment de ragaz. Tunurile au incetat sa scuipe schije si lupta a luat sfarsit. Dar pericolele nu au disparut. Daca vrem sa creem Statele Unite ale Europei – sau ce nume ii vom da – trebuie sa incepem acum. In aceste zile, traim in mod curios, sub semnul – am putea spune sub protectia – bombei atomice. Bomba atomica e inca in mana unui stat si a unei natiuni despre care stim ca nu o va folosi decat pentru cauze de drept si libertate. Dar, se poate totodata ca peste cativa ani, aceasta enorma putere de distrugere sa fie larg cunoscuta si raspandita si atunci catastrofa generata de utilizarea bombei atomice de catre popoare in razboi, ar insemna nu numai sfarsitul a ceea ce noi reprezentam prin cuvantul civilizatie, dar poate chiar dezintegrarea globului însuşi.

Vreau sa concluzionez. Trebuie ca scopul nostru permanent sa fie cresterea si intarirea fortei Organizatiei Natiunilor Unite. Trebuie sa creem familia europeana dotand-o cu o structura regionala plasata sub aceasta organizatie mondiala si aceasta familie se va putea numi atunci Statele Unite ale Europei. Primul pas concret pe aceasta cale este constituirea unui Consiliu european. Daca, la inceput, toate statele europene, in ansamblu, nu vor sau nu pot sa adere la Uniunea Europeana, va trebui totusi sa reunim statele care doresc si care pot. Salvarea omului de rand, indiferent de rasa si de tara, de riscul de razboi sau sclavie, are nevoie de fundamente solide si de vointa tuturor barbatilor sau femeilor de a muri mai degraba decat de a se supune tiraniei. Pentru aceasta sarcina imperioasa e nevoie ca Franta si Anglia sa se asocieze. Marea Britanie, familia popoarelor britanice, puternica America si, am credinta ca si Rusia – totul ar fi pentru mai bine – trebuie sa fie amicii si sustinatorii noii Europe si trebuie sa apere dreptul ei la viata si la prosperitate. Si in aceasta idee va zic: Europa sa reinvie!

Traducere: Manuela Lavinia Toma

Pentru discursul original si inregistrarea video accesati:
http://www.ena.lu/address_given_winston_churchill_zurich_19_september_1946-2-794

Comentarii

Vrei sa fii primul care comenteaza acest articol?