Comunicarea in limbi straine

Articol postat la 8 December 2009.

2. Comunicarea in limbi straine

Comunicarea in limbi straine acopera, in general, competentele de baza descrise la comunicarea in limba materna/oficiala. In plus, se bazeaza pe capacitatea de a intelege, exprima si interpreta concepte, ganduri, sentimente, fapte si opinii atat in forma orala, cat si scrisa (ascultat, vorbit, citit, scris) in contexte sociale si culturale adecvate (in educatie si formare profesionala, la locul de munca, in timpul liber), cu privire la dorintele si nevoile cuiva. Comunicarea in limbi straine necesita deprinderi cum ar fi medierea, intelegerea interculturala. Nivelul de cunoastere avansata variaza intre cele patru dimensiuni (ascultat, vorbit, citit, scris) si intre limbi diferite, in concordanta cu mediul social si cultural din care provine individul, mediul inconjurator, nevoile si/sau interesele acestuia.

Cunostinte, deprinderi si atitudini esentiale care au legatura cu aceasta competenta:

Competenta in limbi straine presupune cunostinte de vocabular si gramatica functionala si constientizarea principalelor tipuri de interactiune verbala si registre ale limbii. Cunostinte privind conventiile sociale, precum si aspectul cultural si variabilitatea limbilor sunt, de asemenea, importante.

Deprinderile esentiale pentru comunicarea in limbi straine constau in capacitatea de a intelege limba vorbita, de a initia si termina o conversatie, de a citi, intelege si produce texte adecvate nevoilor individului. Indivizii trebuie sa fie capabili sa foloseasca instrumente ajutatoare in mod adecvat si sa invete limbi straine in mod informal, ca parte a invatarii pe parcursul vietii.

O atitudine pozitiva implica aprecierea diversitatii culturale, interesul si curiozitatea in ceea ce priveste limbile straine si comunicarea interculturala.

Sursa:

Lista de competente cheie, comune mai multor ocupatii, aprobata prin Hotararea CNFPA nr. 86/24.06.2008